Home » Cursuri si conferinte » Ruralia » Prelegerea 1: Civilizația țărănească și conversiunea sistemelor. Conversiunea civilizației țărănești. Clarviziunea profesorului Raoul Weiss

Prelegerea 1: Civilizația țărănească și conversiunea sistemelor. Conversiunea civilizației țărănești. Clarviziunea profesorului Raoul Weiss

Prelegerea 1: Civilizația țărănească și conversiunea sistemelor. Conversiunea civilizației țărănești. Clarviziunea profesorului Raoul Weiss

Sat Racşa, iulie 1940

Prelegerea I: Civilizația țărănească și conversiunea sistemelor[1]

 Conversiunea civilizației țărănești. Clarviziunea profesorului Raoul Weiss

 Globalizarea este un process cu desfășurare planetară, care cântărește greu, cel puțin deocamdată, în jocul sorții întregii omeniri. Sistemul mondial modern preface, iar uneori de-naturează, ba chiar anihilează sisteme naturale de viață, altădată autonome. Globalizarea, adică mondializarea sistemului modern, ca sistem de organizare a vieții popoarelor și deopotrivă a indivizilor, aduce după sine o masivă conversiune a formelor de viață la scara întregii planete.

Doi cercetători nordici analizează ceea ce ei numesc „falimentarea naturii” prin efectele expansiunii sistemului mondial modern. Toate sunt modificate fie prin transformare, fie, mai ales prin de-naturare și procesul acesta de scară globală poate fi definit printr-o sintagmă: conversiune metasistemică a lumii prin efectul expansiunii acestui sistem mondial modern. Procesul conaoște stadializări și ciclicități. Îl vom examina și noi în legătura sa cu chestiunea rurală fiindcă nici unul dintre sistemele naturale pe care se ridică edificiul rural, adică pământul, apa, stocul de animale, exploatațiile, populația însăși, nu scapă de efectele sale. Conversiunea sistemelor este un concept prin care năzuim să circumscriem un fenomen cu incidență universală. Într-o accepțiune foarte generală conversiunea sistemică (a sistemelor) desemnează tendința unui sistem de a-și extinde logica sa operatorie și semantica proprie asupra altor sisteme cu care interacționează. Dintre toate sistemele cunoscute, cele create de om par să aibă cea mai puternică propensiune conversionistă. La rândul lor, între sistemele create de om, cel mai recent și anume sistemul mondial modern, întemeiat pe fundamentalismul pieței, pe puterea tehnosistemului și deci pe arhopolitica focului, etalează o eficacitate conversionistă a cărei rază a străpuns marginile planetei provocând în compasul său conjunctura marii crize planetare. Acesta este motivul pentru care mai denumim actuala conversiune sistemică și conversiune a lumii prin economia mondială[2]. Startul acestei cercetări ar pute fi povestea unei întâmplări dintr-un sat transilvănean, aproape de Cluj, Mera, poveste care  are în centru un personaj curios, un profesor universitar, vorbitor a șapte limbi, care a decis deodată să părăsească o strălucită carieră universitară europeană pentru a se muta în satul acesta din Transilvania. Este vorba despre Raoul Weiss, un om născut în Alsacia, a cărui mărturie este profund tulburătoare și înalt grăitoare asupra a ceea ce înțelegem în lucrarea noastră prin conversiune sistemică (sau metasistemică). Un reporter care l-a întrebat asupra motivului stabilirii sale într-un sat oarecare din Ardeal a primit un răspuns care poate fi motto-ul acestei cărți.

Reporter: „Stai într-un sat din Transilvania, aproape de Cluj, deși ești scriitor. Ai predat la universități, vorbești șapte limbi. Deci ești, într-un fel, cetățean global. Ce lipsește dincolo, în Occident, și ai găsit în Transilvania ca să te hotărăști să te muți aici?

Raoul Weiss: Aici am găsit omenia. Occidentul de azi e reprezentantul unui proces de cel puțin 30-40 de ani de dezumanizare a societății, sub influența neo-liberalismului. Când omul e redus la o funcție de producere și consum, rămâne din el ceea ce vedem azi în Occident: un roboțel isteț, foarte eficient în urmărirea propriului interes. Un aparat destul de bine pus la punct și absolut gol din punct de vedere spiritual. Psihologic, fără nicio legătură emotivă adevărată cu vreo comunitate familială, națională, regională sau lingvistică. O variantă a omenirii cu care eu nu mă mai identific deloc. Eu mă simt mult mai comfortabil emoțional, liniștit, acasă, într-o societate de români sau unguri din Transilvania, decât printre studenți, pedagogi, salariați, sau orice altă categorie socială de la Paris, Strasbourg sau Berlin[3]. Povestea, pe scurt, este aceea a unui caz pe care un binecunoscut sociolog american l-ar încadra tipologic în categoria celor care au cunoscut două lumi paralele, dar spre deosebire de tipologia „omului marginal” impusă de studiul din 1928 a lui R Park[4], cazul profesorului R Weiss este al celui care, prin puterea minții reușește să vadă ambele lumi prin relația de conversiune metasistemică a uneia asupra celeilalte. „Aceasta este tragedia societății tradiționale: ea, cultural, nu este echipată conceptual, pentru a măsura primejdia care se apropie. Asta e o foarte mare problemă, care a fost sesizată de cei care au încercat să conceptualizeze problema asta. Cum ar putea societățile tradiționale să reziste globalizării? E întotdeauna aceeași poveste – omul tradițional nu înțelege logica globalizării. Și fiindcă nu o înțelege, nici nu are arme împotriva ei”[5]. Ceea ce vede R Weiss este, iată, un fnomen care include două civilizații, dintre care una o malformează pe cealaltă, adică o de-naturează, îi schimbă natura, îi modifică logica și o determină să-i adopte semantica, felul de a exista, a acționa, a gândi, a simți.

„Ce pe mine mă atrage cel mai mult în Ardeal este supraviețuirea – drept e, doar sub formă de rămășițe – a unei mari civilizații tărănești europene. Termenul acesta de civilizație țărănească trebuie subliniat, pentru că în România există încă, în masele urbane, ideea modernității mijlocii, prejudecata care opune civilizația și țăranul, ceea ce iarăși e o greșeală enormă. Barbaria modernă de la care eu încerc să fug a fost creată de lumea industrială – acapararea societății prin tehnică. Cei cu adevărat civilizați în Europa de azi sunt țăranii români, cei care au rămas, desigur și care au rămas și cultural țărani. Nu e destul să te ocupi cu agricultura sau să stai într-un sat ca să fii, antropologic, țăran. Mă refer aici la țărănia culturală și la păstrarea tradițiilor caracteristice lumii țărănești tradiționale. În acest moment, eu consider că m-am întors spre civilizație, civilizație care era reprezentată și în regiunea în care m-am născut, dar a fost exterminată de barbaria tehnică”[6].

Raoul Weiss sesizaează și procesul acesta prin care logica și semantica unui sistem se transferă asupra unei lumi complet diferite falsificând-o și deopotrivă fenomenul foarte interesant, pe care puțini cercetători l-au remarcat și anume că această convertire a unei lumi și-a creat și modurile de gândire și de interpretare legitimistă a procesului. Acestea s-au fixat istoricește și civilizational în cadrul a ceea ce Roul Weiss numește „modernitate mijlocie”, un fel de subcivilizație, un produs agnostic extrem de agresiv care a indus în „masele urbane prejudecata care opune civilizația și țăranul”, ceea ce, conchide WQeiss este o „greșeală enormă”. Iar concluzia lui este casantă : „cei cu adevărat civilizați în Europa de azi sunt țăranii români, cei care au rămas, desigur și care au rămas și cultural țărani”.[7] Țăranii nu sunt oamenii unui stadiu civilizațional inferior, pe care evoluționiștii l-au asimilat barbariei, ci „cei cu adevărat civilizați”. „Barbaria modernă de la care eu încerc să fug a fost creată de lumea industrială – acapararea societății prin tehnică”.[8] Și mai departe, încă mai lămuritor : „ Mă refer aici la țărănia culturală și la păstrarea tradițiilor caracteristice lumii țărănești tradiționale. În acest moment, eu consider că m-am întors spre civilizație, civilizație care era reprezentată și în regiunea în care m-am născut, dar a fost exterminată de barbaria tehnică”[9]. Termenul și ideea de civilizație țărănească au fost fie distruși (un bizar fenomen de nimicire semantică, de crimă semantică, între cele multe și definitorii ale conversiunii metasistemice moderne și postmoderne), fie falsificați în cadrul „modernității mijlocii”, prin aparatul conversiunii și prin marii săi exponenți, care au edificat marele conglomerat teoretico-ideologic de legitimare a conversiunii metasistemice a lumii în care trăim. Concluzia lui R Weiss este cât se poate de clară : lumea industrială, așa numita „civilizație modernă” a falsificat o lume, a denaturat-o în mare măsură și cu efecte apocaliptice : „Occidentul de azi e reprezentantul unui proces de cel puțin 30-40 de ani de dezumanizare a societății, sub influența neo-liberalismului”. Și mai departe : „ Ce pe mine mă atrage cel mai mult în Ardeal este supraviețuirea – drept e, doar sub formă de rămășițe – a unei mari civilizații tărănești europene”[10]. Suntem în fața unui proces de extensie planetară și studiul nostru încearcă să-i examineze marginile, adică să-i pună bornele urmând ca alte studii să-l aprofundeze, adică să-i cerceteze miezul care a provocat combustia unei lumi : „Când omul e redus la o funcție de producere și consum, rămâne din el ceea ce vedem azi în Occident: un roboțel isteț, foarte eficient în urmărirea propriului interes. Un aparat destul de bine pus la punct și absolut gol din punct de vedere spiritual. Psihologic, fără nicio legătură emotivă adevărată cu vreo comunitate familială, națională, regională sau lingvistică. O variantă a omenirii cu care eu nu mă mai identific deloc.”[11]

Desigur că trebuie examinată cu luare aminte ipoteza lui Raoul Weiss că operația conversiunii sistemice a fost grăbită și oarecum desăvârșită, în Răsărit, în contul tehnosistemului și deci al logicii metasistemului, de către sistemul comunist : „Ce era în cadrul așa numitei fraternități socialiste, Uniunea Sovietică, e acum nucleul țărilor conducătoare în cadrul UE. Practic, e vorba de Germania și Franța – una are industria, alta armata, iar împreună, au o majoritate cel puţin relativă în instituțiile europene. Cazul cel mai ilustrativ este exemplul gazelor din rețelele de distribuire din România, unde există un monopol de stat, un monopol dublu privat – sudul României la francezi, și nordul, mai ales Transilvania, la nemți. Plătim gazul la preț de Germania pentru o stare a țevilor care, în mare, nu a evoluat de prea mult timp. Mari lucrări de modernizare nu au fost făcute. Asta e toată povestea, nu numai a Uniunii Europene, ci a catastrofei neo-liberale din Occident de 30 de ani încoace – și anume acapararea statelor de o oligarhie industrial-financiară. Voi chiar aţi crezut că o să fiţi egalii nemţilor sau ai francezilor? Să fim serioşi: uitaţi-vă la Ungaria: cum a mişcat în front, cum a fost amendată”[12].

Și mai departe : „ Eu nu susțin isteria anti-comunistă care e la modă în țările de est, dar comunismul e de vină în povestea asta, pentru că a obișnuit masele cu discursul acela idealist și stupid, cu un stat, cu un partid care îți vrea binele. Povestea asta e frumoasă, dar din păcate nu există. Credința în bunăvoința statelor, a țărilor și a guvernelor a supraviețuit pentru populație și iată că nu sovieticii au profitat de ea, ci frații lor din vest”[13].

Metasistemul numit capitalism financiar globalizat a împins deconstrucția lumii normale cu mult mai departe și cu un coeficient „ecocidal” indubitabil și mult mai înalt, ne spune Raoul Weiss. Față de efectul metasistemului modernității, Evul mediu a fost aproape inocent : „Domnitorii feudali…au grijă de robi pentru simplul motiv că feudalismul clasic din Evul Mediu însemna că domnia e legată de pământ. Deci dacă faci abuz, dacă duci masele până la înfometare și la moarte, ai o problemă, că nu mai ai pe cine să exploatezi, cine să lucreze pământul. Capitalismul financiar globalizat de azi a rezolvat această problemă într-un fel și mai eficient și cu mult mai mult potențial ucigaș. Bechtel, E-on Gaz și cu prietenul Jeffery Franks de la FMI vin în România, iau ce e de luat și se cară. Că lumea e lungă și lată – mai sunt India și Brazilia de exploatat. Dar oamenii primesc cu brațele deschise, cu o anumită ospitalitate și entuziasm această colonizare. Așternem covorul roșu.”[14]

Am relatat în amănunțime autonararea lui Roul Weiss fiindcă ea este mărturia unui om care a putut cuprinde cu ochii minții un proces de semnificație planetară derulat în miezul Europei, de unde s-a extins asupra întregii lumi. Povestea aceasta, ca multe altele de același tip, ne somează să încercăm o cât de aproximativă circumscriere teoretică a unui fenomen așa de grav în care am văzut coevoluând episodic sisteme care până alaltăieri păreau opuse, precum sistemul comunist și cel capitalist. Este necesară, așadar, o teorie generalizată a conversiunii sistemice atât pentru lămurirea noastră cât și pentru utilitatea acelor guverne care ar dori să încerce o schimbare a firului acestei năucitoare și întunecate povestiri.

Teoria generalizată a conversiunii sistemice[15] explică mai mult decât orice teorie economică actuala criză mondială motiv pentru care, lucrarea de față este deopotrivă una despre relația dintre conversiunea sistemelor și criza mondială. O cercetare complexă a fenomenului însuși de conversiune reclamă o examinare prealabilă a câmpului teoriilor care ne pot ajuta să circumscriem sfera sa noțională și să fixăm reperele înaintării spre o teorie generalizată a conversiunii sistemice. Teoriile conversiunii au domenii felurite de aplicație. Cea mai apropiată de accepțiunea pe care o atribuim noi conceptului de conversiune a lumii prin economie este, în chip neașteptat pentru unii, cea din psihanaliză. Conceptul îi aparține lui Freud, care a cercetat ceea ce a denumit „tulburările de conversiune” (conversion desorder). În accepția medicului vienez, „suferința intrapsihică” (intrapshychic distress) nu se exprimă nemijlocit, adică în termeni psihici, ci preia un veșmânt diferit, ca într-o traducere, manifestându-se sub forma unei simptomatologii somatice, a unui ansamblu de „simptome fizice”. Suferința psihică pură nu se exprimă, așadar, direct, ci, în formă convertită, transpusă în dinamismele sistemului somatic, preluând, altfel spus, haina suferinței somatice. Simptomele „fizice” sunt indicatorii de la suprafață ai unei suferințe ascunse, de natură opusă, intra-psihică. Acest fenomen a fost denumit conversie acoperind gama largă a „tulburărilor de conversiune” (conversion desorder). Conversia, în acest caz, antrenează nu doar un transfer dintr-un plan în altul ci și o modificare a naturii sistemelor după și la proporția antrenării lor în cadrul câmpului de relații intersistemice, astfel că un fenomen de natură psihică se preschimbă într-unul de natură fizică. Sub efectul conversiunii intersistemice, corpul are deja o a doua natură, atestată de suferințele sale, denumite de aceea și „suferințe somatoforme” (de formă somatică dar de inducție psihică). Procesul a mai fost denumit și somatizare. Altfel spus, orice suferință psihică devine o suferință somatică, induce un câmp de manifestări somatice, care altfel n-ar fi existat. Nevrozele cenestopate sunt o categorie largă de asemenea fenomene de conversiune constând în somatizarea unor suferințe intrapsihice pure.

Este semnificativ să reținem că fenomenul conversiei presupune existența a două sisteme diferite între care se produce un transfer, prin care stările specifice unui sistem se manifestă sub forma modificată a unor stări din câmpul de manifestarea a celuilalt sistem. În exemplul psihanalizei freud-iene, stările intrapsihice (o suferință psihică, precum ar fi, de pildă, gelozia) se manifestă sub forma unor simptome fizice (celebrele „tulburări somatoforme”, cum au fost definite). Specificul fenomenelor de conversiune rezidă în faptul că logica și semantica unui sistem preiau controlul asupra manifestărilor celuilalt sistem, remodelându-l progresiv. Este ceva similar cu un fenomen de relativă de-naturare a lui. Sistemul supus unui act de conversiune se manifestă după o logică și o semantică distinctă, care nu derivă din natura lui, ci din comanda altui sistem. Exemplul pe care ni-l propune Mircea Eliade cu privire la raportul dintre realitate și adevăr înlăuntrul relației de gelozie dintre doi parteneri este pilduitor și lămuritor. Un tânăr gelos etalează în inter-acțiunea lui cu prietena sa toate manifestările specifice acestui sentiment deși ele nu au nici un temei. Între adevărul relației lor și realitatea ei psihologică nu există nici o legătură. Ceea ce este adevărat nu este real și ceea ce este real nu este adevărat. Gelozia, în acest caz, este un exemplu tipic de masivă de-naturare prin conversiune inter-personală. Datorită efectul de conversiune sistemică pe care-l induce starea de gelozie, cei doi trăiesc de-naturat. Realitatea lor este deja una de-naturată.

În general, în cadrul procesului de conversiune este posibil ca unul dintre agenți să preia controlul întregului dinamism intersistemic și să-l devieze de la linia lui firească, „naturală”. Vom denumi, de aceea, acest fenomen și conversiune sistemică deviată dat fiind faptul că actele de conversiune nu induc întotdeauna devierea sistemelor de la linia lor firească, ci doar o simplă transgresiune de regim funcțional, adică o trecere de la o starea interactivă veche la o stare interactivă nouă. Lucian Blaga, de pildă, a descoperit mecanismul conversiei spirituale care se produce în câmpurile interacționale activate de actul creator, dovedind astfel că nu toate actele de conversiune sunt negative. Derulat la nivelul inconștientului creator, în cadrul câmpului stilistic abisal, actul creației trece în conștiință sub forma categoriilor stilistice protomodelatoare. Fenomenul acestui transfer a fost denumit de Blaga personanță și rezultatul acestei conversii este lumea de opere a culturii, axiologia manifestă, formele de sensibilitate artistică etc. Știința care cercetează acest proces de conversie creatoare a fost denumită de filosoful și antropologul român „noologie abisală”. Un exemplu extraordinar de conversiune creator-abisală este saltul ontologic al omului din orizontul biologic în cel spiritual. Mai amănunțit, Blaga a dovedit că, în orizontul culturii, societățile au acces, prin conversie creatoare, la orizonturi spațiale și temporale diferite de spațiul și timpul cosmic (fizic). Românii, de pildă, își derulează viața și deci actele creatoare în orizontul spațial pe care Blaga l-a denumit „spațiu mioritic” sau ondulator. Ei se deosebesc în acest plan, și doar într-un atare plan, de ruși, de pildă, ori de arabi sau de occidentalii nord-germanici ori de cei sudic-mediteranieni (francezi, italieni etc.).Aplicațiile teoriei conversiunii sunt multiple. În domeniul economic, teoria conversiunii a fost aplicată la studierea transferului de la piețele militare la cele civile sau invers. Organizațiile care pot fi convertite spre domeniile activităților civile sunt: „firme de apărare, baze militare, laboratoare de apărare” etc.[16] Unul dintre cei ce-au promovat teoria conversiei economice a fost Seymour Melman. Iată ce scria acesta în 1970: „”The problem of conversion from military to civilian work is fundamentally different now from the problem that existed after World War II. At that time, the issue was reconversion; the firms could and did go back to doing the work they had been involved in before the war. They could literally draw the olds sets of blueprints and tools from the shelf and go to work on the old products. At the present time, the bulk of military production is concentrated in industries, firms, or plants that have been specialized for this work, and frequently have no prior history of civilian work”[17]. Teoria conversiunii are aplicații în domeniile religiei, lingvisticii, sportului, epidemiologiei, miniaturilor, computerelor, tehnnologiei, științei finanțelor etc. Teoria conversiunii lumii prin economie este o direcție întrucâtva diferită de toate aceste întrebuințări ale conceptului, apropiindu-se ceva mai mult de înțelesurile analogic-disanalogice ale teoriei conversiunii tulburărilor psihice, precum s-a precizat, ori ale manifestărilor creatoare. În plus, noul orizont teoretic al conceptului, ne avertizează asupra posibilității ca un anume câmp de valori (politice, economice, teoretice etc.) să preia inițiativa proceselor modelatoare ale lumii în câmpul lor de manifestare. Ca atare, orice conversiune este una sistemică dat fiind că ori de câte ori un sistem dobândește o anume autonomie el inițiază un proces de conversiune sistemică asupra sistemelor cu care interacționează și la proporția acestor interacțiuni. Valorile economice au preluat inițiativa modelatoare în toată epoca modernă, astfel că lumea a fost amplu și în adâncime redefinită de economia mondială modernă și de sistemul economiei postmoderne. Sistemul economiei mondiale în ciclul său modern și postmodern a declanșat un megaproces de conversiune sistemică de proporții necomparabile. Este legitim să vorbim și să cercetăm conversiunea lumii prin economie în toată epoca modernă. Această conversie a afectat atât „naturalitatea” cât și înfățișarea (chipul) lumii, iar metoda propusă de noi țintește să analizeze mecansimul conversiunii și să decupeze peisajele lumii modelate de economie printr-o atare conversiune sistemică la scară mondială. Vom încerca să decupăm nu înfățișarea economiei, cum s-ar putea înțelege, ci înfățișarea lumii modelată de economia modernă și postmodernă, adică trecută prin sita conversiei economice. În acest sens, vom acorda un spațiu destul de larg crizei, pentru că aceasta este, în viziunea teoriei noastre, produsul peisagistic al conversiunii lumii prin economie în ciclul postmodern de manifestare și expansiune a sistemului economic mondial. Criza poate fi mult mai bine înțeleasă și interpretată dacă îi căutăm explicațiie nu direct în economie ci în dinamica procesului de conversiune a lumii prin economie (prin megaprocesul modelator al sistemului economic mondial modern și postmodern). S-a ajuns la situația în care nu mai putem vorbi despre economiile dinlăuntrul lumii, ci despre o lume care se zbate înlăuntrul sistemului economic postmodern asemenea lui Iona în pântecele chitului oceanic. Aplicațiile științei peisajelor la studiul lumii modelate prin conversiune sistemică readuce în actualitate domeniul prosoponografiei (de la gr. Prosopon = chip, înfățișare și graphein = a descrie). În fine, trebuie precizat, că procesul de conversiune afectează pluralismul sistemic al lumii, ceea ce aduce un efect de relativă dezaxare a lumii, adică de blocare a celorlalte axe sistemice ale lumii. Prin urmare, conversiunea sistemică de-naturează lumea și o dezaxează. Acestea sunt două efecte majore ale conversiunii, ceea ce ne arată că actuala criză poate fi explicată numai în orizontul teoriei conversiunii sistemice. Vom circumscrie, așadar, noțiunea de conversiune sistemică și vom fixa o primă definiție a acestui concept în lucrarea dedicată teoriei conversiunii sistemelor care va deveni și suportul unor prelegeri susținute în sistem modular în marginea cărții deja citată, redactată împreună cu I Ciprian Bădescu, Teoria conversiunii sistemelor. Mutații ale stilului de viață la scară globală. Critica sistemului mondial postmodern, în curs de apariție.

Ilie Badescu

Ilie Ciprian Badescu

Universitatea Emaus


[1] Prelegerile 1 și 2 se regăsesc, ca subcapitole, în lucrarea Teoria conversiunii sistemice, fiind redactate împreună cu I Ciprian Bădescu. Le-am preluat la începutul acestui ciclu de prelegeri pentru a explicita încadrarea teoretică a perspectivei mele asupra chestiunii rurale. Prevenim astfel pe cel ce va urmări aceste prelegeri online că ipoteza conversiunii prin economie a fost enunțată de I Ciprian Bădescu în lucrarea sa, Fundamente culturale ale crizelor economice. De la etnoeconomie la teoria proprietății identitare, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, colecția Aula Magna, 2013, și face obiectul unei examinări pe multiple fațete în cadrul unei cărți dedicate teoriei generalizate a conversiunii sistemice (Teoria conversiunii sistemelor. Mutații ale stilului de viață la scară globală. Critica sistemului mondial postmodern, lucrare în curs de apariție la Mica Valahie) elaborată în colaborare de cei doi autori

[2] Ipoteza acestei unui fenomen de conversie sistemică prin efectul expansiunii economiei de ciclu postmodern a fost enunțată de I Ciprian Bădescu în cartea sa Fundamente culturale ale crizelor economice. De la etnoeconomie la teoria proprietății identitare, ed.cit.

[4] Park, R (1928), Human migration and the marginal man, The American Journal of Sociology, May, nr 6

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14] Ibidem

[15] Chestiunea a fost deja examinată pe multiple fațete, precum s-a precizat, în: I Ciprian Bădescu și Ilie Bădescu, Teoria conversiunii sistemelor. Mutații ale stilului de viață la scară globală. Critica sistemului mondial postmodern, lucrare în curs de apariție la Mica Valahie.

[16]http://en.wikipedia.org/wiki/Economic_conversion

[17]See: Seymour Melman, The Defense Economy: Conversion of Industries and Occupations to Civilian Needs, New York: Prager Publishers, 1970: 7